Aş vrea să-mi poţi lăsa imaginea chipului tău, drept amintire... Ai fost răsăritul în noaptea mea, ai fost zâmbetul lacrimilor mele, ai fost curajul deznadejdii mele...ai fost tot binele răului ce mă înconjura! Mă dor paşii ce te-au dus departe de mine! Nu am putut să te intorc din drum, şi-atunci mi-am lăsat trupul vlăguit de iubirea neîmplinită...Mi-am luat şi ultima secundă de speranţa, şi-atunci m-am întors spre pământul primitor, mi-am plecat capul...şi m-am transformat în floare!
visatoarea
cocrdonator profesor Oztoc Anca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu