Ploaia plânge prin frunzişul galben. Plânge zilele fierbinţi de vară. Bruma arde rodul copt al pământului. Lumina cedează în faţa întunericului.
Marea se zbate. Îi e dor de joaca şi râsetele copiilor.
Ceaţa şi frigul muşcă din plămâni. Soarele dăruieşte cu zgârcenie căldura.
Vânturile reci de toamnă scutură cu putere frunzele moarte. Le poartă în vârtejuri spre alte zări.
Dulceaţa coaptă a fructelor îndestulează veselele păsări şi gâze.
Toată natura se transformă. ..pentru a-şi îndeplini menirea. in fiecare clipă din eternitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu